Am intalnit intr-o singura zi la consultatia de infertilitate o asistenta medicala de dializa nevaccinata impotriva hepatitei B si o doctorita veterinara nevaccinata impotriva tetanosului…
Consultatia preconceptionala, fie ea in contextul evaluarii fertilitatii sau nu, este cea mai buna oportunitate pentru a verifica statusul imunizarii viitoarei mame si pentru vaccinare acolo unde imunitatea este absenta.
Imunizarea materna inainte sau in cursul sarcinii este foarte importanta deoarece protejeaza fatul de infectii in perioada intrauterina si asigura transferul pasiv de anticorpi protectori prin placenta, mai ales in a 2-a jumatate a sarcinii si ulterior prin alaptare in primele saptamani dupa nastere.
Cu toate acestea, exista o “rezistenta” a multor medici in a recomanda vaccinarea femeilor neimunizate care isi doresc un copil sau care sunt deja insarcinate, provenita cel mai probabil din teama ca o eventuala complicatie ( avort spontan sau defecte congenitale) sa nu fie atribuita in mod gresit ca fiind cauzata de vaccinare.
In realitate, exista doar cateva vaccinuri contraindicate in timpul sarcinii: cel impotriva rubeolei ( MMR), cel impotriva herpesului si impotriva varicelei; majoritatea vaccinurilor pot fi administrate fie tuturor femeilor neimunizate,fie doar celor care au factori de risc (boli ce necesita transfuzii de sange, expunere profesionala la sange sau derivati, calatorii in zone cu risc etc)
In vara acestui an Societatea Americana de Medicina Reproductiva (ASRM) a emis recomandarile de practica privind vaccinarea femeilor care se pregatesc pentru obtinerea sarcinii. Ideal este ca vaccinarea sa se faca inainte de obtinerea sarcinii (deci inainte de a demara tratamentele pentru infertilitate-acolo unde este cazul), intrucat exista cele cateva vaccinuri contraindicate in cursul sarcinii.
Voi sumariza mai jos recomandarile ASRM.
VACCINURI DE RUTINA
– Rubeola: este o boala foarte malformativa pentru nou nascut mai ales daca este contactata in prima jumatate a sarcinii.De aceea este obligatorie verificarea prezentei anticorpilor antirubeolici la toate femeile de varsta reproductiva care isi doresc un copil..Femeile care nu au anticorpi trebuie vaccinate si sarcina evitata timp de 1 luna postvaccinare.
– Varicela: ca si in cazul rubeolei, vaccinul contine virus viu atenuat si se face inainte de sarcina iar conceptia se poate incerca la o luna dupa administrare.
– Tetanus-Difterie-Pertussis: vaccinul este recomandat tuturor adultilor cu varsta intre 19 si 65 de ani care au sau anticipeaza ca vor avea contact apropiat cu un copil mai mic de 12 luni.
– Influenza (Gripa): se recomanda ca toti cei cu varsta peste 6 luni sa fie vaccinati anual impotriva gripei, deci si gravidele si copiii mici, 2 grupuri foarte susceptibile la a dezvolta complicatii postgripale serioase.
VACCINURI RECOMANDATE IN SITUATII SPECIALE
–Hepatita B: se recomanda femeilor care au expunere profesionala la sange (medici, asistente medicale, manicuriste,…) precum si celor care au partener diagnosticat cu hepatita B.Vaccinul se poate administra si in sarcina fara riscuri pentru fat
–Pneumococ: se recomanda femeilor cu risc crescut pentru aceasta infectie (boli pulmonare sau cardiovasculare cronice, diabet, imunitate redusa datorita unor boli sistemice).
–Meningococ: vaccinarea este rezervata femeilor cu risc (cele care traiesc sau calatoresc in zone endemice) si nu se face in timpul sarcinii ci preconceptional.
Vaccinarea femeilor de varsta reproductiva previne multe infectii ce pot aparea in timpul sarcinii avand potential malformativ sau letal pentru fat si ii ofera acestuia imunitate la infectiile din perioada neonatala; este obligatoriu ca statusul imunizarii la rubeola si varicela sa fie cunoscut la toate viitoarele mame inainte de aparitia sarcinii.
Pentru ca este octombrie – luna in care se face de obicei vaccinarea impotriva gripei: vaccinul antigripal se recomanda atat femeilor care incearca sa obtina sarcina,cat si celor deja insarcinate si copiilor cu varstade peste 6 luni.Gripa in cursul sarcinii poate avea o evolutie complicata, cu efecte negative asupra mamei si fatului, astfel incat se recomanda vaccinarea antigripala a gravidelor in lunile octombrie-noiembrie.
Embrionii pot fi teoretic transferati in uterul mamei oricand intre prima si a cincea zi de viata. Practic, mentinerea lor in incubator timp de mai multe zile permite medicului embriolog sa faca o selectie maximala a embrionilor, alegand asfel embrionul cel mai sanatos pentru transfer.
Realitatea biologica este ca aproape jumatate din toti embrionii umani sunt anormali sau neviabili, indiferent ca au fost obtinuti in interiorul corpului ( invivo) sau in vitro. Acesta este motivul pentru care prin fertilizarea in vitro se incearca generarea catorva embrioni si nu a unuia singur, din acelasi motiv cuplurile fertile nu obtin sarcina in fiecare luna de contact sexual neprotejat, si tot de aceea anuntarea sarcinii la servici se face dupa incheierea lunii a 3-a ( din pacate 1 din 5 sarcini naturale confirmate ecografic la 6 saptamani nu va evolua dincolo de sfarsitul primului trimestru) .
Este deci evident ca selectionarea atenta a embrionului sau embrionilor destinati a fi transferati intrauterin este o etapa cruciala in obtinerea sarcinii prin reproducere asistata.
Pana in urma cu nici zece ani, transferul in uterul matern a mai mult de 2-3 embrioni deodata era o practica curenta. Ca si consecinta, dupa debutul reproducerii asistate, ratele de sarcini multiple de ordin inalt ( tripleti sau mai multi) au crescut cu 400 % din anii `80 pana in anul 2000 !!
Epoca in care octupletii erau prezentati in reality show-uri drept performante medicale s-a incheiat rapid odata cu recunoasterea faptului ca „ epidemia „ de sarcini multiple generata de tratamentele de fertilitate a dus la nasteri cu feti prematuri , cu greutate foarte mica la nastere si toate complicatiile severe asociate prematuritatii.
Trendul actual de gandire este acela ca succesul unui tratament de fertilizare in vitro inseamna nasterea la termen a unui fat unic sanatos, sarcina multiplafiind recunoscuta ca si complicatie a tratamentului. ( Risks and complications in assisted reproduction techniques: Report of an ESHREconsensus meeting. Hum Reprod. 2003 )
Pentru a maximiza sansele de a avea o sarcina unica nascuta la termen , calea cea mai sigura este alegerea unui singur embrion (ideal un blastocist) pentru embriotransfer.
Pe de alta parte, studiile care au evaluat viziunea pacientilor arata ca pentru cuplul infertil sarcina multipla este privita ca un final dorit si un succes al tratamentului.De aceea este important ca inainte de embriotransfer, pacientii, sa fie preveniti de frecventele complicatii materne si fetale pe care le presupune o sarcina multipla.
Blastocistul este acel embrion care a evoluat pana in ziua 5-6 de viata, adica pana in stadiul de preimplantare.
Din prima zi de viata – cand este constituit dintr-o singura celula ce contine materialul genetic al ambilor parinti- , embrionul parcurge multiple diviziuni si diferentieri celulare pana la stadiul de blastocist ,cand este format din peste o suta de celule .
Puteti sa va imaginati blastocistul ca pe o sfera de celule care la interior contine o cavitate plina cu lichid ; celulele care o captusesc la exterio rsunt cele care vor lua primele contact cu mucoasa uterului la momentul implantarii, urmand sa formeze viitoarea placenta, iar din ghemul de celule atasat peretelui interior va lua fiinta viitorul copil.
Imbunatatirea mediilor si tehnicilor de cultura embrionara din ultimii 20 de ani a facut posibila studierea comportamentului embrionilor umani dincolo de zilele 2- 3 de viata; in zilele noastre, transferul embrionilor in ziua a 5-a, in stadiul de blastocist este o practica frecventa in multe din clinicile de reproducere asistata, fiind asociat cu rate de implantare si sarcina net superioare fata de transferul embrionilor aflati in ziua 2 sau 3 de evolutie. Acest lucru se explica prin faptul ca In general, circa 40% din embrionii de ziua 3 reusesc saatinga stadiul de blastocist.
Accesand link- ul de mai jos puteti urmari inregistrarea video in timp real a evolutiei normale a embrionilor umani incepand imediat postfertilizare si pana la blastocist:
Exista insa si situatii, chiar la femei tinere cu partener fertil , cand nici unul dintre embrionii de ziua 2 sau 3 nu ajunge la blastocist.
De asemenea, nu fiecare blastocist obtinut este capabil sa duca la un copil sanatos .In general, o femeie tanara ( pana in 35- 37 de ani) are o sansa de sarcina de 50 -60 % in urma transferului unui singur blastocist si de circa 70% prin transferul a 2 blastocisti .Dar in acest ultim scenariu riscul de sarcina gemelara este de 20% – 40 %…
Blastocistii pot fi clasificati, la fel ca si embrionii de ziua 2 sau 3 , in functie de aspectul lor la microscop ( morfologie). Aceasta este metoda principala prin care se evalueaza embrionii in majoritatea clinicilor ,
Blastocistii primesc o „ nota“ – ca un fel de scor Apgar- care ia in calcul aspectul ghemului intern de celule ( viitorul fat) , aspectul celulelor de la exterior ( viitoarea placenta) precum si gradul de expansiune, adica marimea cavitatii interioare plina cu lichid si implicit a blastocistului.
Un blastocist considerat ideal pentru a fi singurul transferat este unul bine expansionat ,notat T 4/5 AA sau AB/BA . Sarcini normale se obtin insa si din blastocisti considerati mai slabi calitativ, precum BB sau chiar BC/CB, ceea ce dovedeste inca o data variabilitatea biologica ce ne face atat de diferiti…inca de la stadiul de embrion.
Predictia normalitatii embrionului prin observarea evolutiei si aspectului la microscop este o metoda subiectiva care tine de experienta medicului embriolog.
Un embriolog experimentat poate prezice sansele unui embrion de a fi normal in aproape 70% din cazuri.
Exista si metode obiective pentru a stabili normalitatea embrionilor ( screening genetic preimplantational- PGS, tehnica time lapse ), insa acestea sunt indicate in cazuri selectionate .
Cultura extinsa pana la stadiul de blastocist permite asa zisa „selectienaturala a embrionilor“ , cu interferenta minima a medicului embriolog, mai ales daca se foloseste sistemul de cultura continua din ziua 1 pana in ziua 5, ceea ce presupune o manipulare minima a embrionilor ; acestia practic nu sunt „deranjati“de variatiile de temperatura, Ph si Co2 pe care le presupune scoaterea lor din incubator , zilnic si chiar de mai multe ori pe zi.
Sustinatorii embriotransferului de ziua 2 sau 3 aduc ca si argument o evolutie mei favorabila a embrionilor plasati cat mai rapid in mediul natural intrauterin.
Insa in mod fiziologic embrionul nu se afla niciodata in cavitatea uterina atat de devreme in cursul evolutiei sale: in zilele 2 si 3 de viata el calatoreste de-a lungul trompei ( unde mediul este biochimic diferit fata de cel uterin) , urmand sa ajunga in uter in ziua a 5 a sau a 6 a de viata , moment care coincide cu atingerea stadiului de blastocist si cu implantarea
Altii imputa posibile modificari epigenetice ale embrionului cauzate de cultura prelungita la blastocist. Factorii epigenetici ne influenteaza cu certitudine activitatea genelor si a ADN-ului, dar ei sunt atat de multi si de variati- incepand cu locul in care traim, ce aer respiram,ce apa bem, ce mancam, daca facem sport sau fumam …- incat este foarte greu de stabilit un potential impact epigenetic al culturii embrionare prelungite pentru inca 2 zile.
Uneori cultura la blastocist este evitata si se alege transferul in ziua 2/ 3 din ratiuni nemedicale: transferul de blastocist presupune si faptul ca o parte din cupluri vor primi din partea medicilor vestea nefericita ca nici un embrion nu a progresat pana la blastocist si deci nu exista embrion disponibil pentru embriotransfer. Este insa in interesul pacientului ca aceasta problema- lipsa obtinerii de blastocisti – sa fie cunoscuta de la primul ciclu de stimulare; ea semnaleaza cel mai des gameti (ovocite /spermatozoizi) de slaba calitate si trebuie urmata de strategii de crestere a calitatii si a numarului celulelor reproductive sau recurgerea la donare.
Bineinteles ca lipsa obtinerii de blastocisti poate fi cauzata si de o dotare suboptimala si o lipsa a controlului calitatii in clinica de fertilizare; un laborator bun de embriologie trebuie sa aiba rata medie de blastulatie peste 40-50%.
Embriotransferul in stadiul de blastocist ramane o optiune foarte buna pentru multe cazuri, si o optiune excelenta cand se doreste alegerea unui singur embrion pentru transfer. Combinatia cultura la blastocist cu alegerea unui singur embrion pt transfer este ideala pentru ca reduce rata de sarcini multiple fara sa puna in pericol rata de succes si ar trebui propusa preferential cuplurilor in care varsta femeii este tanara sau in aczul ciclurilor cu donare de ovocite.
In anumite cazuri insa se pot transfera 2 blastocisti pentru maximizarea sansei de sarcina , de exemplu in cazul cuplurilor in care partenera are mai mult de 38 de ani , exista patologie masculina severa sau esecuri anterioare .
Cheia este cantarirea si individualizarea fiecarui caz in parte astfel incat sa se obtina o balanta buna intre succes si minimizarea riscurilor.
Recent, Societatea Americana de Medicina Reproductiva (ASRM) a lansat ultimele recomandari ale comitetului sau de experti in ceea ce priveste optimizarea fertilitatii naturale a cuplurilor subfertile.
Infertlitatea este in mod tipic definita ca absenta sarcinii in urma unui an de contact sexual regulat neprotejat.
Studiind populatia fertila, s-a observat ca sansa lunara de a obtine sarcina ( fecundabilitatea lunara) nu este atat de mare pe cat ne-am astepta- in jur de 20 %, Cu toate acestea, majoritatea cuplurilor fertile obtin sarcina in primele 6 luni de contact neprotejat. Exista insa cupluri- le putem numi „subfertile“- care nu au o cauza majora de infertilitate si la care modificarea unor factori corectabili ce tin de regimul de viata sau de mediu poate grabi aparitia sarcinii.
Recomandarile ASRM vizeaza cateva aspecte principale legate de imbunatatirea fertilitatii naturale: identificarea perioadei fertile a ciclului, frecventa contactului sexual, dieta, regim de viata, factori de mediu.
Prima atentionare este legata de varsta si fertilitate, binecunoscut fiind efectul pronuntat al varstei femeii asupra potentialului fertil: o femeie sanatoasa ce se apropie de 40 de ani are o fertilitate cu 50% mai mica comparativ cu ea insasi intre 20 si 30 de anI. Spre 45 de ani potentialul fertil se apropie de zero, sansele de sarcina –atat pe cale naturala cat si prin fertilizare-sunt foarte mici si avorturile spontane devin frecvente. Din acest motiv, atunci cand varsta femeii este de peste 35 de ani, evaluarea fertilitatii este bine sa se faca dupa doar 6 luni de contact neprotejat.
In cazul barbatilor fertilitatea nu scade odata cu varsta a fel de vertiginos ca la femei, ramanand relativ stabila pana in jur de 50 de ani. Identificarea perioadei fertile lunare
Fereastra fertila a fiecarui ciclu se deschide cu 4 maxim 6 zile inainte de ovulatie si se inchide in ziua ovulatiei sau maxim a doua zi.
Monitorizarea ovulatiei se poate face cu usurinta si acasa, folosind testele urinare disponibile in farmacii sau urmarind aspectul mucusului cervical ( consistenta si aspect de „albus de ou “ in peroada fertila). Contactul sexual cu sanse maxime de conceptie este cel care are loc cu 2-3 zile inainte de ovulatie sau chiar in ziua ovulatiei, adica in ziua cu testul urinar pozitiv si urmatoarele 2 zile.
Frecventa rcontactului sexual
O convingere generalizata pe care o aud adesea este ca raportul sexual prea frecvent reduce concentratia si calitatea spermatozoizilor. Este cat se poate de neadevarat: studiile arata ca ejacularile frecvente reduc rata de fragmentare a materialului genetic din spermatozoizi. Acest aspect este deosebit de important mai ales cand Halotestul arata peste 15% dinte spermatozoizi cu fragmentari ale ADN-ului, deoarece pentru aceste cupluri contactul sexual frecvent ( o data sau de doua ori pe zi in perioada fertila) poate creste sansele de sarcina.
Deseori, in cazuri de infertilitate masculina severa pentru care se practica fertilizare in vitro,medicul embriolog solicita 2 sau chiar 3 probe de sperma in ziua punctiei ovariene pentru ca de cele mai multe ori a 2-a sau a 3-a proba are parametrii superiori fata de prima, sporind sansele de fertilizare si de obtinere de embrioni sanatosi.
Dieta
Nu se poate sublinia indeajuns cat de importante sunt o greutate si o activitate fizica normale pentru fertilitate, sarcina si nastere. Atat femeile supraponderale ( indice de masa corporala-IMC peste 25) si obeze (IMC peste 30) cat si cele subponderale ( IMC sub 20) au o fertilitate redusa.
Dieta vestica, stresul si sedentarismul si-au pus amprenta si asupra femeilor tinere de 20-30 de ani. Vedem foarte des femei supraponderale care incearca de ceva timp sa obtina sarcina si care sunt catalogate ca avand „infertilitate inexplicabila“ ; aceste femei se considera sanatoase, dar multe dintre ele au in istoric sarcini complicate prin avort, diabet gestational sau hipertensiune. In realitate, greutatea in exces – prin tot ceea ce presupune ea din punct de vedere metabolic si hormonal – isi exercita efectul nefast asupra ovulatiei, calitatii ovulelor si capacitatii de implantare si sustinere a sarcinii.
Reducerea greutatii si mentinerea pe termen lung a unui indice de masa cat mai aproape de normal ar trebui sa fie prima interventie propusa unei femei supraponderale care doreste sa obtina sarcina, indiferent ca se urmareste conceptia spontana sau printr-o metoda de reproducere asistata.Oricat de tentant ar suna aplicarea imediata a tratamentelor de fertilitate in randul acestor femei, fara a reduce in prealabil greutatea in exces, nu aceasta este calea spre o sarcina sanatoasa.
Stilul de viata
Stresul : este in unanimitate recunoscut ca declansator si potentator al multor afectiuni. Stresul cronic, zilnic, asa cum este experimentat de majoritatea celor din viata urbana, duce la cresterea necontrolata a cortizolului, principalul hormon de stres.. Cortizolul cronic crescut este responsabil de scaderea imunitatii si a fertilitatii atat la femei cat si la barbati, castig ponderal, oboseala, depresie si hipertensiune.Intarzierea aparitiei sarcinii genereaza frecvent un nivel crescut de stres care se suprapune peste cel cotidian generat de era sedentara si digitala in care traim.
Desi este greu de cuantificat si nu exista un tratament tintit, stresul poate fi eliminat sau diminuat prin efort fizic regulat, meditatie, socializare si activitati recreationale.
Fumatul: aproximativ 30% din barbatii si femeile de varsta reproductiva sunt fumatori.Fumatul afecteaza serios fertilitatea feminina. Fumatoarele au un risc crescut de a avea o sarcina extrauterina si de asemenea intra la menopauza cu cativa ani mai devreme decat femeile nefumatoare.Fumatul afecteaza si motilitatea si morfologia spermatozoizilor; efectul este mai pronuntat in randul barbatilor care fumeaza peste 10 tigari pe zi.
Alcoolul: studiile arata o scadere a fertilitatii in randul femeilor care consuma mai mult de 2 bauturi alcoolice pe zi. ASRM recomanda un consum moderat de alcool atunci cand se incearca conceptia si sistarea acestuia odata cu obtinerea sarcinii.
Se pare ca fertilitatea masculina nu este influentata semnificativ de consumul de alcool.
Cofeina: un aport crescut de cafea ( peste 5 cesti pe zi) scade fertilitatea. Consumul moderat ( maxim 2 cesti pe zi) este acceptat inclusiv in timpul sarcinii.
Factorii de mediu: expunerea la anumiti factori de mediu are consecinte reproductive. In ultimul timp, expunerea la poluantii si toxinele din mediu a inceput sa fie recunoscuta drept contributor la scaderea fertilitatii umane.
Femeile expuse la unele toxine si solveti ( precum cei folositi in curatatorii chimice , tipografii) sau pesticide au fertilitate redusa; barbatii a caror meserie presupune expunerea la metale grele au frecvent spermograme alterate.
„Optimizing natural fertility: a committee opinion Practice Committee of the American Society for Reproductive Medicine in collaboration with the Society for Reproductive Endocrinology and Infertility The American Society for Reproductive Medicine, Birmingham, Alabama
Ce factori determina succesul fertilizarii in vitro? Calculul personalizat al sansei de reusita
Reusita sau esecul unei fertilizari in vitro nu trebuie sa vina de regula ca o surpriza nici pentru medic si nici pentru cuplul care parcurge procedura.
Contrar unei opinii larg raspandite, fertilizarea in vitro nu garanteaza sarcina (aproape un sfert dintre cupluri nu vor obtine sarcina indiferent de numarul de cicluri de tratament), dar nici nu este o „loterie a sanselor”, probabilitatea de reusita a procedurii putand fi estimata destul de bine de catre medic si mai nou si de catre pacienti inainte de a demara tratamentul.
Aprecierea probabilitatii de a obtine sarcina in urma fertilizarii in vitro este importanta deoarece nu toate cuplurile au aceeasi sansa de reusita. Unele femei sunt asigurate de catre specialist ca au premize foarte bune de a obtine sarcina intr-un timp scurt – cel mai probabil din primul ciclu de tratament, pe cand altora (spre exemplu celor cu varsta materna peste 40 de ani) li se atribuie sanse modeste de sarcina – nu mai mari de 5-15% per ciclu. Unele cupluri au indicatie de a efectua cat mai rapid procedura, pe cand alte cupluri pot necesita mai multe cicluri de tratament.
Multe specialitati medicale folosesc modele de predictie clinica pentru a estima dinainte rezultatele unor tratamente sau proceduri medicale introducand in ecuatie mai multi parametri individuali ai pacientului, ai afectiunii acestuia si ai tratamentului respectiv – in acast caz fertilizarea in vitro. Astfel se pot apecia de la inceput indicatia si beneficiul fertilizarii in vitro in cazul respectiv, cat de rapid ar trebui aplicat tratamentul si cate cicluri de tratament ar putea fi necesare pentru a optimiza sansele cuplului de a avea un copil.
Pentru a ajuta cuplurile sa-si inteleaga sansa de a obtine sarcina pin fertilizare in vitro, modelele de predictie au fost simplificate sub forma unor ” calculatoare” de estimare a ratei de reusita, foarte usor de utilizat de catre pacienti si disponibile chiar si ca aplicatii smartphone. Acestea ofera o predictie suficient de realista a sanselor, bazandu-se pe o analiza personalizata a caracteristicilor cuplului si tratamentului.
IVFPREDICT.COM model de predictie clinica elaborat de profesorul Scott Nelson de la Universitatea din Glasgow
WWW.SART.ORG predictor lansat in 2015 de catre Societatea Americana de Reproducere Asistata; bazat pe analiza a jumatate de milion de cicluri de FIV.
Aceste modele de predictie a sanselor de reusita nu inlocuiesc in nici un caz consultul si consilierea unui medic specializat in tratamentul infertilitatii; ele ofera cuplurilor un punct de plecare in explorarea sanselor de a obtine o sarcina prin FIV
Care sunt deci factorii care influenteaza cel mai mult succesul?
Varsta femeii: este incontestabil cea mai importanta conditie pentru succes, putand fi un avantaj cand este sub 35 de ani sau mai putin favorabila dupa 35-38 de ani (varsta considerata avansata din punct de vedere reproductiv).
In general, femeile sub 35 de ani au o sansa de 40-50% de a obtine o sarcina in urma unei proceduri de fertilizare in vitro, pe cand dupa 40 de ani procentul nu depaseste 10-20%.
Varsta reproductiva tanara ramane un factor predictiv al succesului chiar si in randul femeilor tinere cu rezerva ovariana scazuta (AMH mai mic de 1ng/ml). In acest caz, in pofida numarului scazut de ovocite obtinute, calitatea acestora si implicit competenta lor de a se fertiliza ducand la embrioni sanatosi este conditionata si favorizata de varsta tanara. Durata infertilitatii : un timp lung scurs din momentul in care cuplul a renuntat la a se mai proteja (peste 3-5 ani) este de multe ori – desi nu intotdeauna – un factor negativ; lipsa aparitiei sarcinii dupa o perioada indelungata de incercari poate sa arate o afectare profunda a fertilitatii cuplului respectiv. Cauza infertilitatii: motivul pentru care sarcina nu se instaleaza pe cale naturala este un alt factor care influenteaza succesul unei sarcini obtinute prin FIV.
De exemplu, o infertilitate masculina extrem de severa reduce sansele cuplului de a obtine sarcina chiar si prin FIV , similar felului in care si varsta materna avansata reduce rata de succes: embrionii obtinuti provin din spermatozoizi respectiv ovocite de calitate slaba. Istoricul personal de sarcini si nasteri spontane sau in urma FIV: o nastere anterioara obtinuta prin FIV creste sansele unei noi sarcini in urma procedurii chiar mai mult decat o sarcina anterioara obtinuta pe cale naturala. Alti factori : indicele de masa corporala (BMI), statusul fumator / nefumator, un numar mare de esecuri FIV in antecedente (peste 3 cicluri), daca obtinerea embrionilor s-a facut prin ICSI sau FIV Standard, folosirea ovocitelor proprii sau nu, etc.
Desigur ca echipa clinician-embriolog si clinica in care se desfasoara procedura FIV pot fi factori care influenteaza rata de succes; este important sa existe individualizarea tratamentelor, un laborator de embriologie cu o rata mare de obtinere a blastocistilor si supravietuire buna a embrionilor congelati, cat si oferirea unei estimari realiste a sanselor personale de a obtine sarcina in urma unui ciclu de tratament.
