Articole

Publicat pe

The prevalence of SARS-CoV-2 antibodies in triage-negative patients and staff of a fertility setting from lockdown release throughout 2020

Corina Manolea   1,2,*, Andrei Capitanescu3, Roxana Bors, 4, Ioana Rugescu5, Melihan Bechir2,6, Claudia Mehedintu1,7, and Valentin Varlas1,4

1Department of Obstetrics and Gynecology, ‘Carol Davila’ University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania 2Department of Assisted Reproduction, Columna Medical Center, Bucharest, Romania 3Hemodialysis Unit, ‘Marie Curie’ Pediatric Clinical Emergency Hospital, Bucharest, Romania 4Department of Obstetrics and Gynaecology, Filantropia Clinical Hospital, Bucharest, Romania 5Department of Cells, National Transplant Agency, Bucharest, Romania 6Dept of Obstetrics and Gynecology, Infertility Center, Regina Maria Medical Network, Bucharest, Romania 7Department of Obstetrics and Gynecology, Nicolae Malaxa Clinical Hospital, Bucharest, Romania

*Correspondence address. Department of Obstetrics and Gynecology, ‘Carol Davila’ University of Medicine and Pharmacy, 37 Dionisie Lupu St, Bucharest 020021, Romania. E-mail: corina.manolea@drd.umfcd.ro  https://orcid.org/0000-0003-1230-1073

Submitted on March 13, 2021; resubmitted on June 10, 2021; editorial decision on June 18, 2021

STUDY QUESTION: What is the prevalence of severe acute respiratory syndrome coronavirus 2 (SARS-CoV-2) antibodies in triage- negative patients undergoing ART and fertility care providers after lockdown release and throughout 2020?

SUMMARY ANSWER: Out of the triage-negative patients whose blood samples were assessed for SARS-CoV-2 antibodies over 6 months, 5.2% yielded positive results with a significantly higher rate in health care workers (HCWs) and a significant month-by- month increase in those with evidence of antibodies.

WHAT IS KNOWN ALREADY: Patients of reproductive age are more prone to asymptomatic or minimal forms of coronavirus disease 2019 (COVID-19) as compared to older age groups, and the identification of those with active infection and those already exposed (and probably immunized) is important for safety and cost-effective use of testing resources in the fertility setting. Data on the prevalence of SARS-CoV-2 in ART patients are limited and encompass short time frames; current rates are unknown. There is also no consensus on the optimal way of screening triage-negative ART patients in moderate/high-risk areas.

STUDY DESIGN, SIZE, DURATION: A prospective longitudinal unicentric study on triage negative ART patients (n ¼ 516) and clinical staff (n ¼ 30) was carried out. We analyzed 705 serological tests for SARS-CoV-2 sampled between 17 May 2020 (the first working day af- ter lockdown release) up to 1 December 2020, to assess the positivity rates for SARS-CoV-2 antibodies.

PARTICIPANTS/MATERIALS, SETTING, METHODS: We collected data on the serological status for IgM and IgG antibodies against SARS-CoV-2 in 516 triage-negative men (n ¼ 123) and women (n ¼ 393) undergoing ART at a private fertility center and 30 HCWs that were at work during the study period. Antibodies were detected with a capture chemiluminescence assay (CLIA) targeting the highly Immunogenic S1 and S2 domains on the virus spike protein. We also analyzed the molecular test results of the cases exhibiting a positive serology.

MAIN RESULTS AND THE ROLE OF CHANCE: The data showed that 5.2% of the triage-negative ART patients had a positive serological result for SARS-CoV-2, with an overall conversion rate of 2.1% for IgG and 4.6% for IgM. There was no significant difference in seroprevalence between sexes. The small cohort (n ¼ 30) of HCWs had a markedly increased seroprevalence (12.9% for Ig M and 22.6% for IgG). The highest seropositivity in our cohort was recorded in November (16.2%). The IgM positivity rates revealed significant monthly increments, paralleling official prevalence rates based on nasopharyngeal swabs. No positive molecular tests were identified in cases exhibiting a solitary positive IgG result. We show that despite a 6-fold increase in the number of ART patients with a positive serology between May and December 2020, most of our patients remain unexposed to the virus. The study was undertaken in a high-risk area for COVID-19, with a 20-times increase in the active cases across the study period.

LIMITATIONS, REASONS FOR CAUTION: The geographical restriction, alongside the lack of running a second, differently-targeted immunoassay (orthogonal testing), could limit the generalizability and translation of our results to other fertility settings or other immunoassays.

WIDER IMPLICATIONS OF THE FINDINGS: The low positivity rates for IgG against the SARS-CoV-2 spike protein seen at the end of 2020 imply that most of the fertility patients are still at risk for SARS-CoV-2 infection. Until mass vaccination and other measures effec- tively diminish the pandemic, risk mitigation strategies must be maintained in the fertility units in the foreseeable future. Patients with a solitary IgGþ status are most likely ‘non-infectious’ and can elude further testing without giving up the strict use of universal protective measures. With increasing seroprevalences owing to infection or vaccination, and with the consecutive increase in test performance, it is possible that serological screening of ART patients might be more cost-effective than PCR testing, especially for the many patients with re- peat treatments/procedures in a time-frame of months.

STUDY FUNDING/COMPETING INTERESTS: This research received no external funding. All authors declare having no conflict of interest with regard to this trial.

Key words: severe acute respiratory syndrome coronavirus 2 / SARS-CoV-2 antibodies / assisted reproduction / ART / serological test- ing / IgG seroprevalence / SARS-CoV-2 prevalence trends / coronavirus disease 2019

WHAT DOES THIS MEAN FOR PATIENTS?

This study looks at how many of the individuals attending a fertility clinic during the second half of 2020 show evidence of recent or past infection with the virus causing coronavirus disease 2019 (COVID-19). Infection was evaluated in over 500 people undergoing assisted re- production, by a blood test measuring specific antibodies (proteins made by the body in response to foreign invaders such as viruses and bacteria). All of those tested reported no COVID-19 symptoms or known exposure around the time of their fertility treatment.

We found that roughly 5% of the women and men tested returned positive antibody readings, with no significant difference between the sexes; 2% presented with antibodies suggesting past infection while twice as many had antibodies suggesting recent or present infection. Among those tested at the end of the study, one out of six were positive. Close to 2% of all the patients were detected as having an ac- tive infection and had to postpone the treatment.

This means that although the number of those with infection and immunity is increasing, the majority of the infertility patients from a high-risk area for COVID-19 remain unexposed to the virus at the end of 2020. The use of protective measures and testing for COVID- 19 in the fertility clinics will most probably go on throughout all 2021.

Introduction

Introduction
Most of the year 2020 has been consumed by a viral pandemic that
seems to linger on (ECDC, 2020) and to reshape healthcare
worldwide.
Infertility is a pressing medical condition, time- and pandemicsensitive
(Alviggi et al., 2020), which is diagnosed in about one-fifth of
reproductive-aged couples, amounting to 186 million couples globally
(WHO, 2020); many of those affected will succeed in their dream of
parenthood with the use of ART.
One of the main concerns surrounding the generation of medically
assisted pregnancies in the middle of a pandemic environment was to
prevent infection in the fertility clinic and, consequently, to identify optimal
screening algorithms for the detection of asymptomatic or presymptomatic
cases of infection with severe acute respiratory syndrome
coronavirus 2 (SARS-CoV-2) (ARCS and BFS, 2020; ASRM, 2020;
ESHRE, 2020; Romanian MoH, 2020).
In non-emergent non-coronavirus disease 2019 (COVID-19) care,
tele triage and testing are considered two indispensable steps for ensuring
safety for patients and staff (AMA, 2021). Testing for viral RNA
(through quantitative real-time RT-PCR) is widely accepted for confirming
active infection with SARS-CoV-2 in symptomatic individuals,
while serological testing is used to complement and remedy the nucleic
acid amplification tests (NAAT) detection, to establish the
timeline of the infection, to screen asymptomatic populations and to
quantify vaccine responses (Bo¨ger et al., 2020; La Marca et al., 2020;
Petherick, 2020; Vandenberg et al., 2020; Wang et al., 2020).
The rates and trends of SARS-CoV-2 prevalence in the fertility practice
are unknown. Existing recommendations for SARS-CoV-2 screening
in the fertility setting issued by the professional bodies insist on
triage and symptom-driven testing, and are not aligned (La Marca and
Nelson, 2020; Sparks and Kresowik, 2021), which is understandable
considering the lack of evidence on best practice (Papathanasiou,
2020). One piece of the information upon which cost-effective screening
protocols and preventative measures can be devised and optimized
is knowledge on SARS-CoV-2 prevalence trends in ART patients with
a negative triage questionnaire. This study aims to assess SARS-CoV-2
IgG and IgM seroprevalence in triage-negative people who are attending
and working in a fertility setting throughout the second half of
2020.

Materials and methods

Study design and population
We performed a prospective longitudinal unicentric study with a duration
of 6months, aiming to report the serological status for IgG and immunogenic sites of the spike protein are more sensitive than the
ones targeting other viral antigens (Prendecki et al., 2020). Given the
correlation with neutralizing activities, spike antibodies are also relevant
for functional immunity (Premkumar et al., 2020; Wajnberg et al.,
2020).
Briefly, magnetic beads are coated with both S1 and S2 antigens to
which specific antibodies attach (solid phase). Complexes of mouse
monoclonal antibodies to human IgG and isoluminol are created and
put in contact with the solid phase. The complexes bind to the SARSCoV-
2 antibodies present in the sample, producing a light signal that is
read by a photomultiplier.
Samples with signal levels above the manufacturers cutoff of  15
arbitrary units (AU)/ml were defined as positive, and samples below
12 AU/ml were defined as negative. Results between 12 and
15 AU/ml are reported as equivocal, and re-testing is advised
(www.diasorin.com). We excluded equivocal results from our
analysis.
According to the manufacturer, the S1/S2 IgG assay has a clinical
sensitivity of 90.7% for samples tested 5–15 days after infection and
97.9% for later than 15 days; the specificity is 98.6%.
IgM against the receptor binding domain of SARS-CoV-2 was evaluated
qualitatively by the same approach, with results interpreted as
positive or negative against an index of 1.1 described by the manufacturer.
The clinical sensitivity for the IgM assay used in this study is
91.5% for Days 8–14, and 94% for Days 15–30 post-infection; the
specificity is 99.3%. The combined assays offer a clinical sensitivity
that reaches 98.3% when testing is undertaken after Day 15
postinfection.
External validation studies of the assay used in this work provided
‘real-world’ analytical and clinical performances of the DiaSorin assay
that were close to the ones reported by the manufacturer, with the
time-dependent increase of accuracy inherent to the serological assays.
The populations used for external validation comprise adults over
18 years of age with a previous positive PCR test for SARS-CoV-2 and
different forms of infection ranging from asymptomatic to critical, with
no evidence of a difference in immunoassay sensitivity by infection severity
(Public Health England, 2020; The National SARS-CoV-2
Serology Assay Evaluation Group, 2020; Tre´-Hardy et al., 2020;
Turbett et al., 2020).
Ethical considerations
No personal data that could identify any person was included.
Approval from the Ethical Committee of Columna Medical Center
(reference: CMC-1330-15052020) was obtained before the initiation
of sampling and data collection.
Statistical analysis
We performed statistical analysis and graphs using Analyze IT 5.5
(Microsoft Office Excel Add-on, Leeds, UK). The data had a non-
Gaussian distribution and were presented as the median and the interval
between the quartiles. The differences in quantitative parameters
were tested using nonparametric tests. Qualitative data were compared
with the Chi-square test. We considered statistical significance
at a P-value lower than 0.05.

Results

A total of 713 blood tests for SARS-CoV-2 were analyzed and 98.8%
of them produced unequivocal results. The median age of the individuals
included in the study (516 triage-negative patients and 30 HCWs
was 35 years, interquartile range [32; 40]) . Three quarters of them
(77.1%) were women. After consenting, no patient opted out of serological
testing.
Out of the 705 blood samples that produced valid readings for
SARS-CoV-2 antibodies, 42 yielded positive results, giving a raw seroprevalence
of 6%. After adjusting for test performance, the seroprevalence
across the study period was 6.93%.
The overall seroconversion rate was 3% for IgG and 5% for IgM,
with high variability in the antibody titers and a non-significant difference
between sexes (P value: 0.13). Two percent of the samples were
reactive for both antibodies.
In the patient group, 2.1% (n¼21) had evidence of IgG antibodies
against SARS-CoV-2 and 4.6% (n¼35) had positive IgM results.
Regarding the HCW group, the prevalence of antibodies was 12.9%
for Ig M and 22.6% for IgG, markedly increased as compared to the
patient population (Table I).
The reader must be aware that more than half of the HCWs were
tested in the first 2months after recommencing clinical activities (when
national data on HCWs revealed a high prevalence rate); half of the
remaining were tested in November, during a pandemic peak
(Supplementary Table SI).
The first cases of patients and staff with positive IgG results were
seen in May, immediately after lockdown release (1% seroprevalence)
with significantly higher numbers thereafter (6% during autumn).
Monthly antibodies seroprevalences in the patient group rose gradually
after lockdown release: from 1.7% in the second half of May
(n¼58), to 5.5% in August (n¼220), to 10.9% in November (n¼64)
(Fig. 1).
When analyzing the reactivity rates for IgG and IgM recorded
monthly, the difference between the time intervals was found to be
significant (P<0.01) (Supplementary Table SI).
The number of individuals exhibiting a positive serological result for
one or both antibodies increased 6-fold during the study period.
We analyzed official data regarding national monthly SARS-CoV-2
general prevalence rates recorded between 25 February 2020, when
the first case of infection was reported, and 25 February 2021 (www.
worldometers.info, 2021). We performed ANOVA between the official
prevalence rates and our data and found a correlation of statistical
significance (P-value 0.0158) with an Odds Ratio of 0.512 (95% CI:
0.145–0.878) (Supplementary Table SII).
We extracted data and adjusted our cohort for a 3-month followup
until the date of submission, estimating a plateau followed by a decrease
in the ART population testing positive for antibodies by the
end of February 2021, alongside the decrease in cases officially
recorded in the national population during this period (Fig. 2).
When evaluating the trend in IgM positivity, we found the monthly
increase in IgM positivity rates to be significant and to parallel the increase
in national PCR-based prevalence rate (Fig. 3 and
Supplementary Table SIII).
Although outside the scope of this antibody prevalence study, we
analyzed the PCR results in all individuals that tested positive for either
IgM or IgG. Out of the 42 PCR tests carried out in patients with a positive IgM or/and IgG serology, 9 (21.4%) were positive. Only
34.61% of the patients with IgMþ results had a corresponding positive
PCR, while no positive molecular tests were seen among the patients
that were positive exclusively for IgG (Supplementary Table SIV).
Close to 2% of the individuals in our cohort had a positive result for
both serology and PCR.
Concerning the form of infection, and based on the recollection of
COVID-19 symptoms, 65% of those with positive serology were
asymptomatic, 25% reported minimal symptoms, and none required
hospital care.

Publicat pe

CE VACCINURI SE RECOMANDA SA FACEM INAINTE DE SARCINA?

vaccin

Am intalnit intr-o singura zi la consultatia de infertilitate o asistenta medicala de dializa nevaccinata impotriva hepatitei B si o doctorita veterinara nevaccinata impotriva tetanosului…

 

 Consultatia preconceptionala, fie ea in contextul evaluarii fertilitatii sau nu, este cea mai buna oportunitate pentru a verifica statusul imunizarii viitoarei mame si pentru vaccinare acolo unde imunitatea este absenta.

Imunizarea materna inainte sau in cursul sarcinii este foarte importanta deoarece protejeaza fatul de infectii in perioada intrauterina  si asigura transferul pasiv de anticorpi protectori prin placenta, mai ales in a 2-a jumatate a sarcinii si ulterior prin alaptare in primele saptamani dupa nastere.

Cu toate acestea, exista o “rezistenta” a multor medici in a recomanda vaccinarea femeilor neimunizate care isi doresc un copil sau care sunt deja insarcinate, provenita cel mai probabil din teama ca o eventuala complicatie ( avort spontan sau defecte congenitale) sa nu fie atribuita in mod gresit ca fiind cauzata de vaccinare.

In realitate, exista doar cateva vaccinuri contraindicate in timpul sarcinii: cel impotriva rubeolei ( MMR), cel impotriva herpesului si impotriva varicelei; majoritatea vaccinurilor pot fi administrate fie tuturor femeilor neimunizate,fie doar celor care au factori de risc (boli ce necesita transfuzii de sange, expunere profesionala la sange sau derivati, calatorii in zone cu  risc etc)

In vara acestui an Societatea Americana de Medicina Reproductiva (ASRM) a emis recomandarile de practica privind vaccinarea femeilor care se pregatesc pentru obtinerea sarcinii. Ideal este ca vaccinarea sa se faca inainte de obtinerea sarcinii (deci inainte de a demara tratamentele pentru infertilitate-acolo unde este cazul), intrucat exista cele cateva vaccinuri contraindicate in cursul sarcinii.

 

Voi sumariza mai jos recomandarile ASRM.

VACCINURI DE RUTINA

– Rubeola: este o boala foarte malformativa pentru nou nascut mai ales daca este contactata in prima jumatate a sarcinii.De aceea este obligatorie verificarea prezentei anticorpilor antirubeolici la toate femeile de varsta reproductiva care isi doresc un copil..Femeile care nu au anticorpi trebuie vaccinate si sarcina evitata timp de 1 luna postvaccinare.

– Varicela: ca si in cazul rubeolei, vaccinul contine virus viu atenuat si se face inainte de sarcina iar conceptia se poate incerca la o luna dupa administrare.

– Tetanus-Difterie-Pertussis: vaccinul este recomandat tuturor adultilor cu varsta intre 19 si 65 de ani care au sau anticipeaza ca vor avea contact apropiat cu un copil mai mic de 12 luni.

– Influenza (Gripa): se recomanda ca  toti cei cu varsta peste 6 luni sa fie vaccinati anual impotriva gripei, deci si gravidele si copiii mici, 2 grupuri foarte susceptibile la a dezvolta complicatii postgripale serioase.

 

VACCINURI RECOMANDATE IN SITUATII SPECIALE

–Hepatita B: se recomanda femeilor care au expunere profesionala la sange (medici, asistente medicale, manicuriste,…) precum si celor care au partener diagnosticat cu  hepatita B.Vaccinul se poate administra si in sarcina fara riscuri pentru fat

–Pneumococ: se recomanda femeilor cu risc crescut pentru aceasta infectie (boli pulmonare sau cardiovasculare cronice, diabet, imunitate redusa datorita unor boli sistemice).

–Meningococ: vaccinarea este rezervata femeilor cu risc (cele care traiesc sau calatoresc in zone endemice) si nu se face in timpul sarcinii ci preconceptional.

 

Vaccinarea femeilor de varsta reproductiva previne multe infectii ce pot aparea in timpul sarcinii avand  potential malformativ sau letal pentru fat si ii ofera acestuia imunitate la infectiile din perioada neonatala; este obligatoriu ca statusul imunizarii la rubeola si varicela sa fie cunoscut la toate viitoarele mame inainte de aparitia sarcinii.

 

Pentru ca este octombrie – luna in care se face de obicei vaccinarea impotriva gripei: vaccinul antigripal se recomanda atat femeilor care incearca sa obtina sarcina,cat si celor deja insarcinate si copiilor cu varsta de peste 6 luni.Gripa in cursul sarcinii poate avea o evolutie complicata, cu efecte negative asupra mamei si fatului, astfel incat se recomanda vaccinarea antigripala a gravidelor in lunile octombrie-noiembrie.

 

Resurse:

https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0015028218305545?dgcid=rss_sd_all

 

Publicat pe

Boala Cronica de Rinichi si Fertilitatea

World Kidney Day

Pe 8 martie sarbatorim nu doar Ziua Internationala a Femeii, ci si Ziua Mondiala a Rinichiului. Boala cronica de rinichi si dializa afecteaza profund fertilitatea femeilor, dar obtinerea si sustinerea unei sarcini pana la termen este posibila, mai ales dupa transplant.

Un eveniment de awareness asupra fertilitatii femeilor diagnosticate cu boala cronica de rinichi  va avea loc miercuri, 8.03.2018 la Columna Medical Center.

In cazul in care va doriti o sarcina cat mai curand sau in viitor si sunteti sub dializa sau dupa transplant renal, dr Corina Manolea va va raspunde la intrebari si va va oferi informatii de specialitate in aceasta privinta intre orele 14-17.

Publicat pe

EMBRIOTRANSFERUL IN STADIUL DE BLASTOCIST : PRO SI CONTRA

EMBRIOTRANSFERUL IN STADIUL DE BLASTOCIST

Embrionii pot fi teoretic transferati in uterul mamei oricand intre prima si a cincea  zi de viata.  Practic, mentinerea lor in incubator timp de mai multe zile permite medicului  embriolog sa faca o selectie maximala a embrionilor, alegand asfel embrionul  cel mai sanatos pentru transfer.

Realitatea biologica este ca aproape  jumatate din toti embrionii umani sunt anormali sau neviabili, indiferent ca au fost obtinuti in interiorul corpului ( in vivo) sau in vitro. Acesta este motivul pentru care  prin fertilizarea in vitro se incearca generarea catorva embrioni si nu a unuia singur,  din acelasi motiv cuplurile fertile nu obtin sarcina in fiecare luna de contact sexual neprotejat, si tot de aceea anuntarea sarcinii la servici se face dupa incheierea lunii a 3-a ( din pacate 1 din 5 sarcini naturale confirmate ecografic la 6 saptamani nu va evolua dincolo de sfarsitul primului trimestru) .

Este deci evident ca selectionarea atenta a embrionului sau embrionilor destinati a fi transferati intrauterin este o etapa cruciala in obtinerea sarcinii prin reproducere asistata.

Pana in urma cu nici zece ani, transferul in uterul matern a mai mult de 2-3 embrioni deodata era o practica curenta. Ca si consecinta,  dupa debutul reproducerii asistate, ratele de sarcini multiple de ordin inalt ( tripleti sau mai multi) au crescut cu 400 % din anii `80 pana in  anul 2000 !!

Epoca in care octupletii erau prezentati in reality show-uri drept performante medicale s-a incheiat rapid odata cu recunoasterea faptului ca „ epidemia „ de sarcini multiple generata de tratamentele de fertilitate  a dus la nasteri cu feti prematuri , cu greutate foarte mica la nastere si toate complicatiile severe asociate prematuritatii.

Trendul actual de gandire este acela ca succesul unui tratament de fertilizare in vitro inseamna nasterea la termen a unui fat unic sanatos ,  sarcina multipla fiind recunoscuta ca si complicatie a tratamentului. ( Risks and complications in assisted reproduction techniques: Report of an ESHRE consensus meeting. Hum Reprod. 2003 )

Pentru a maximiza sansele de a avea o sarcina unica nascuta la termen , calea cea mai sigura este alegerea unui singur embrion  (ideal un blastocist) pentru embriotransfer.

Pe de alta parte, studiile care au evaluat viziunea pacientilor arata ca pentru cuplul infertil sarcina multipla este privita ca un final dorit si un succes al tratamentului.De aceea este important ca inainte de embriotransfer, pacientii, sa fie preveniti de frecventele complicatii materne si fetale pe care le presupune o sarcina multipla.

Blastocistul  este acel embrion care a evoluat pana in ziua 5-6 de viata, adica pana in stadiul de preimplantare.

Din prima zi de viata – cand este constituit dintr-o singura celula ce contine materialul  genetic al ambilor parinti- , embrionul parcurge multiple diviziuni si diferentieri celulare pana la stadiul de blastocist ,cand este format din peste o suta de  celule .

Puteti sa va imaginati blastocistul ca pe o sfera de celule care la interior contine o cavitate plina cu lichid ; celulele care o captusesc  la exterio rsunt cele care vor lua primele contact cu mucoasa uterului la momentul implantarii, urmand sa formeze viitoarea placenta, iar din ghemul de celule atasat peretelui interior va lua fiinta viitorul copil.

Copyright: designua / 123RF Stock Photo

 

Imbunatatirea mediilor si  tehnicilor de cultura embrionara  din ultimii 20 de ani a facut posibila studierea comportamentului embrionilor umani  dincolo de zilele 2- 3 de viata; in zilele noastre, transferul embrionilor in ziua a 5-a, in stadiul de  blastocist este o practica frecventa in multe din clinicile de reproducere asistata, fiind asociat cu rate de implantare si sarcina net superioare fata de transferul embrionilor aflati in ziua 2 sau 3 de evolutie. Acest lucru se explica prin faptul ca In general, circa 40% din embrionii de ziua 3 reusesc sa atinga stadiul de blastocist.

Accesand link- ul de mai jos puteti urmari inregistrarea video in timp real a evolutiei normale a embrionilor umani incepand imediat postfertilizare si pana la blastocist:

https://www.youtube.com/watch?v=W4pVICcRtxQ

Exista insa si situatii, chiar la femei tinere cu partener fertil , cand nici unul dintre embrionii de ziua 2 sau 3 nu ajunge la blastocist.

De asemenea, nu fiecare blastocist obtinut este capabil sa duca la un copil sanatos .In general, o femeie tanara ( pana in 35- 37 de ani) are o sansa de sarcina de  50 -60 % in urma transferului unui singur blastocist si de circa 70% prin transferul a 2 blastocisti .Dar in acest ultim scenariu riscul de sarcina gemelara este de  20% – 40 %…

Blastocistii pot fi clasificati, la fel ca si embrionii de ziua 2 sau 3  , in functie de aspectul lor la microscop ( morfologie).  Aceasta este metoda principala prin care se evalueaza embrionii in majoritatea clinicilor ,

Blastocistii primesc o „ nota“ – ca un fel de scor Apgar- care ia in calcul aspectul ghemului intern de celule ( viitorul fat) , aspectul celulelor de la exterior ( viitoarea placenta) precum si gradul de expansiune, adica marimea cavitatii interioare plina cu lichid si implicit a blastocistului.

Un blastocist considerat ideal pentru a fi singurul transferat este  unul bine expansionat ,notat T 4/5 AA sau AB/BA . Sarcini normale se obtin insa si din blastocisti considerati mai slabi calitativ, precum  BB sau chiar BC/CB, ceea ce dovedeste inca o data variabilitatea biologica ce ne face atat de diferiti…inca de la stadiul de embrion.

Predictia normalitatii embrionului prin observarea evolutiei si aspectului la microscop este o metoda subiectiva care tine  de experienta medicului  embriolog.

Un embriolog experimentat poate prezice sansele unui embrion de a fi normal  in aproape 70% din cazuri.

Exista si metode obiective pentru a stabili normalitatea embrionilor ( screening genetic preimplantational- PGS, tehnica time lapse ), insa acestea sunt indicate in cazuri selectionate .

Cultura extinsa  pana la stadiul de  blastocist  permite asa zisa  „selectie naturala a embrionilor“ , cu interferenta minima a medicului   embriolog, mai ales daca se foloseste sistemul de cultura continua din ziua 1 pana in ziua 5, ceea ce presupune o manipulare minima a embrionilor ; acestia practic nu sunt „deranjati“de variatiile de temperatura, Ph si Co2 pe care le presupune scoaterea lor din incubator , zilnic si chiar de mai multe ori pe zi.

Sustinatorii embriotransferului de ziua 2 sau 3 aduc ca si argument o evolutie mei favorabila a embrionilor plasati cat mai rapid in mediul natural intrauterin.

Insa in mod fiziologic embrionul nu se afla niciodata in cavitatea uterina atat de devreme in cursul evolutiei sale:  in zilele 2 si 3 de viata el calatoreste de-a lungul trompei   ( unde mediul este biochimic diferit fata de cel uterin) , urmand sa ajunga in uter in ziua a 5 a sau a 6 a de viata , moment care coincide cu atingerea stadiului de blastocist si cu implantarea

Altii imputa posibile modificari epigenetice ale embrionului cauzate de cultura prelungita la blastocist. Factorii epigenetici ne influenteaza cu certitudine activitatea genelor si a ADN-ului, dar ei sunt atat de multi si de variati- incepand cu locul in care traim, ce aer respiram,ce apa bem, ce mancam, daca facem sport sau fumam …- incat este foarte greu de stabilit un potential impact epigenetic al culturii embrionare prelungite pentru inca 2 zile.

Uneori  cultura la blastocist este evitata si se alege transferul in ziua 2/ 3 din ratiuni nemedicale: transferul de blastocist presupune si faptul ca o parte din cupluri  vor primi din partea medicilor vestea nefericita ca nici un embrion nu a progresat pana la blastocist si deci nu exista embrion disponibil pentru embriotransfer. Este insa in interesul pacientului ca aceasta problema- lipsa obtinerii de blastocisti – sa fie cunoscuta de la primul ciclu de stimulare; ea semnaleaza cel mai des gameti  (ovocite /spermatozoizi) de slaba calitate si trebuie urmata de strategii de crestere a calitatii si a numarului celulelor reproductive sau recurgerea la donare.

Bineinteles ca lipsa obtinerii de blastocisti poate fi cauzata si de o dotare suboptimala si o lipsa a controlului calitatii in clinica de fertilizare; un laborator bun de embriologie trebuie sa aiba rata medie de blastulatie peste 40-50%.

Embriotransferul in stadiul  de  blastocist  ramane o optiune foarte buna pentru multe cazuri, si o optiune excelenta cand se doreste alegerea unui singur embrion pentru transfer. Combinatia cultura la blastocist cu alegerea unui singur embrion pt transfer este ideala pentru ca reduce rata de sarcini multiple fara sa puna in pericol rata de succes si ar trebui propusa preferential cuplurilor in care varsta femeii este tanara sau in aczul ciclurilor cu donare de ovocite.

In anumite cazuri insa se pot transfera 2 blastocisti pentru maximizarea sansei de sarcina , de exemplu in cazul cuplurilor in care partenera are mai mult de 38 de ani , exista patologie masculina severa sau esecuri anterioare .

Cheia este cantarirea si individualizarea fiecarui caz in parte astfel incat sa se obtina o balanta buna intre succes si minimizarea riscurilor.

Succes tuturor!

 

 

Publicat pe

OPTIMIZAREA SANSELOR DE SARCINA NATURALA

Recent, Societatea Americana de Medicina Reproductiva (ASRM)  a lansat ultimele recomandari ale comitetului sau de experti in ceea ce priveste optimizarea fertilitatii naturale a cuplurilor subfertile.

Infertlitatea este in mod tipic definita ca absenta sarcinii in urma unui an de contact sexual regulat neprotejat.

Studiind  populatia fertila, s-a observat ca sansa lunara de a obtine sarcina ( fecundabilitatea lunara) nu este atat de mare pe cat ne-am astepta- in jur de 20 %, Cu toate acestea, majoritatea cuplurilor fertile obtin sarcina in primele 6 luni de contact neprotejat. Exista insa cupluri- le putem numi „subfertile“- care nu au o cauza majora de infertilitate si la care modificarea unor factori corectabili ce  tin de regimul de viata sau de mediu poate grabi aparitia sarcinii.

Recomandarile ASRM vizeaza cateva aspecte principale legate de imbunatatirea fertilitatii naturale:  identificarea perioadei fertile a ciclului, frecventa contactului sexual, dieta, regim de viata, factori de mediu.

Prima atentionare este legata de varsta si fertilitate, binecunoscut fiind efectul pronuntat al varstei femeii asupra potentialului fertil: o femeie sanatoasa ce se apropie de 40 de ani are o fertilitate cu 50% mai mica comparativ cu ea insasi intre 20 si 30 de anI. Spre 45 de ani potentialul fertil se apropie de zero, sansele de sarcina –atat pe cale naturala cat si prin fertilizare-sunt foarte mici si avorturile spontane devin frecvente. Din acest motiv, atunci cand varsta femeii este de peste 35 de ani, evaluarea fertilitatii este bine sa se faca dupa doar 6 luni de contact neprotejat.

In cazul barbatilor fertilitatea nu scade odata cu varsta a fel de vertiginos ca la femei, ramanand relativ stabila pana in jur de  50 de ani.
Identificarea perioadei fertile lunare

Fereastra fertila a fiecarui ciclu se deschide cu 4 maxim 6 zile inainte de ovulatie si se inchide in ziua ovulatiei sau maxim a doua zi.

Monitorizarea ovulatiei  se poate face cu usurinta si acasa, folosind testele urinare disponibile in farmacii sau urmarind aspectul mucusului cervical ( consistenta si aspect de „albus de ou “ in peroada fertila). Contactul sexual cu sanse maxime de conceptie este cel care are loc cu 2-3 zile inainte de ovulatie sau chiar in ziua ovulatiei, adica in ziua cu testul urinar pozitiv si urmatoarele 2 zile.

Frecventa rcontactului sexual

O convingere generalizata pe care o aud adesea este ca raportul sexual prea frecvent reduce concentratia si calitatea spermatozoizilor. Este cat se poate de neadevarat: studiile arata ca ejacularile frecvente reduc rata de fragmentare a materialului genetic din spermatozoizi. Acest aspect este deosebit de important mai ales cand Halotestul arata peste 15% dinte spermatozoizi cu fragmentari ale ADN-ului, deoarece pentru aceste cupluri contactul sexual frecvent ( o data sau de doua ori pe zi in perioada fertila) poate creste sansele de sarcina.

Deseori, in cazuri de infertilitate masculina severa pentru care se practica fertilizare in vitro,medicul embriolog solicita 2 sau chiar 3 probe de sperma in ziua punctiei ovariene pentru ca de cele mai multe ori a 2-a sau a 3-a proba are parametrii superiori fata de prima, sporind sansele de fertilizare si de  obtinere de embrioni sanatosi.

Dieta

Nu se poate sublinia indeajuns cat de importante  sunt  o greutate si o  activitate fizica normale pentru fertilitate, sarcina si nastere. Atat femeile supraponderale ( indice de masa corporala-IMC peste 25) si obeze (IMC peste 30) cat si cele subponderale ( IMC sub 20) au o fertilitate redusa.

CALCULATOR INDICE MASA CORPORALA

Dieta vestica, stresul si sedentarismul si-au pus amprenta si asupra femeilor tinere de 20-30 de ani. Vedem foarte des femei supraponderale care incearca  de ceva timp sa obtina sarcina si care  sunt catalogate ca avand „infertilitate inexplicabila“ ; aceste femei se considera sanatoase, dar multe dintre ele au in istoric sarcini complicate prin avort, diabet gestational sau hipertensiune. In realitate, greutatea in exces – prin  tot ceea ce presupune ea din punct de vedere metabolic si hormonal – isi exercita efectul nefast asupra ovulatiei, calitatii ovulelor si capacitatii de implantare si sustinere a sarcinii.

Reducerea  greutatii si mentinerea pe termen lung a unui indice de masa cat mai aproape de normal ar trebui sa fie prima interventie propusa unei femei supraponderale care doreste sa obtina sarcina, indiferent ca se urmareste conceptia spontana sau printr-o metoda de reproducere asistata.Oricat de tentant ar suna aplicarea imediata a tratamentelor de fertilitate in randul acestor femei, fara a reduce in prealabil greutatea in exces, nu aceasta este calea spre o sarcina sanatoasa.

Stilul de viata

Stresul : este in unanimitate recunoscut ca declansator si potentator al multor afectiuni.  Stresul cronic, zilnic, asa cum este experimentat de majoritatea celor din viata urbana, duce la cresterea necontrolata a cortizolului, principalul hormon de stres.. Cortizolul cronic crescut este responsabil de scaderea imunitatii si a fertilitatii atat la femei cat si la barbati, castig ponderal, oboseala, depresie si hipertensiune.Intarzierea aparitiei sarcinii genereaza frecvent un nivel crescut de stres care se suprapune peste cel cotidian generat de  era sedentara si digitala in care traim.

Desi este greu de cuantificat si nu exista un tratament tintit, stresul poate fi eliminat sau diminuat prin efort fizic regulat, meditatie, socializare si activitati recreationale.

Fumatul: aproximativ 30% din barbatii si femeile de varsta reproductiva sunt fumatori.Fumatul afecteaza  serios fertilitatea feminina. Fumatoarele au un risc crescut de a avea o sarcina extrauterina si de asemenea intra la menopauza cu cativa ani mai devreme decat  femeile nefumatoare.Fumatul afecteaza si motilitatea si morfologia spermatozoizilor; efectul este mai pronuntat in randul barbatilor care fumeaza peste 10 tigari pe zi.

Alcoolul: studiile arata o scadere a fertilitatii in randul femeilor care consuma mai mult de 2 bauturi alcoolice pe zi. ASRM recomanda un consum moderat de alcool atunci cand se incearca conceptia si sistarea acestuia odata cu obtinerea sarcinii.

Se pare ca fertilitatea masculina nu este influentata semnificativ de consumul de alcool.

Cofeina: un aport crescut de cafea ( peste 5 cesti pe zi) scade fertilitatea. Consumul moderat ( maxim 2 cesti pe zi) este acceptat inclusiv in timpul sarcinii.

Factorii de mediu:  expunerea la anumiti factori de mediu are consecinte reproductive. In ultimul timp, expunerea la poluantii si toxinele din mediu a inceput sa fie recunoscuta drept contributor la scaderea fertilitatii umane.

Femeile expuse la unele toxine si solveti ( precum cei folositi in curatatorii chimice , tipografii) sau pesticide au fertilitate redusa; barbatii a caror meserie presupune expunerea la metale grele au frecvent spermograme alterate.

„Optimizing natural fertility: a committee opinion
Practice Committee of the American Society for Reproductive Medicine in collaboration with the Society for Reproductive Endocrinology and Infertility
The American Society for Reproductive Medicine, Birmingham, Alabama

DOI: http://dx.doi.org/10.1016/j.fertnstert.2013.07.011„

 

Publicat pe

FACTORII PREDICTIVI AI SUCCESULUI FERTILIZARII IN VITRO

Ce factori determina succesul fertilizarii in vitro?  Calculul personalizat al sansei de reusita

Reusita sau esecul unei fertilizari in vitro nu trebuie sa vina de regula ca o surpriza nici pentru medic si nici pentru cuplul care parcurge procedura.
Contrar unei opinii larg raspandite, fertilizarea in vitro nu garanteaza sarcina (aproape un sfert dintre cupluri nu vor obtine sarcina indiferent de numarul de cicluri de tratament), dar nici nu este o „loterie a sanselor”, probabilitatea de reusita a procedurii putand fi estimata destul de bine de catre medic si mai nou si de catre pacienti inainte de a demara tratamentul.
Aprecierea probabilitatii de a obtine sarcina in urma fertilizarii in vitro este importanta deoarece nu toate cuplurile au aceeasi sansa de reusita. Unele femei sunt asigurate de catre specialist ca au premize foarte bune de a obtine sarcina intr-un timp scurt – cel mai probabil din primul ciclu de tratament, pe cand altora (spre exemplu celor cu varsta materna peste 40 de ani) li se atribuie sanse modeste de sarcina – nu mai mari de 5-15% per ciclu. Unele cupluri au indicatie de a efectua cat mai rapid procedura, pe cand alte cupluri pot necesita mai multe cicluri de tratament.
Multe specialitati medicale folosesc  modele de predictie clinica pentru a estima dinainte rezultatele unor tratamente sau proceduri medicale introducand in ecuatie mai multi parametri individuali ai pacientului, ai afectiunii acestuia si ai tratamentului respectiv – in acast caz fertilizarea in vitro. Astfel se pot apecia de la inceput indicatia si beneficiul fertilizarii in vitro in cazul respectiv, cat de rapid ar trebui aplicat tratamentul si cate cicluri de tratament ar putea fi necesare pentru a optimiza sansele cuplului de a avea un copil.
Pentru a ajuta cuplurile sa-si inteleaga sansa de a obtine sarcina pin fertilizare in vitro, modelele de predictie au fost simplificate sub forma unor ” calculatoare” de estimare a ratei de reusita, foarte usor de utilizat de catre pacienti si disponibile chiar si ca aplicatii smartphone. Acestea ofera o predictie suficient de realista a sanselor, bazandu-se pe o analiza  personalizata  a caracteristicilor cuplului si tratamentului.

IVFPREDICT.COM model de predictie clinica elaborat de profesorul Scott Nelson de la Universitatea din Glasgow

WWW.SART.ORG predictor lansat in 2015 de catre Societatea Americana de Reproducere Asistata; bazat pe analiza a jumatate de milion de cicluri de FIV.

Aceste modele de predictie a sanselor de reusita nu inlocuiesc in nici un caz consultul si consilierea unui medic specializat in tratamentul infertilitatii; ele ofera cuplurilor un punct de plecare in explorarea sanselor de a obtine o sarcina prin FIV

Care sunt deci factorii care influenteaza cel mai mult succesul?

Varsta femeii: este incontestabil cea mai importanta conditie pentru succes, putand fi un avantaj cand este sub 35 de ani sau mai putin favorabila dupa 35-38 de ani (varsta considerata avansata din punct de vedere reproductiv).
In general, femeile sub 35 de ani au o sansa de 40-50% de a obtine o sarcina in urma unei proceduri de fertilizare in vitro, pe cand dupa 40 de ani procentul nu depaseste 10-20%.
Varsta reproductiva tanara ramane un factor predictiv al succesului chiar si in randul femeilor tinere cu rezerva ovariana scazuta (AMH mai mic de 1ng/ml). In acest caz, in pofida numarului scazut de ovocite obtinute, calitatea acestora si implicit competenta lor de a se fertiliza ducand la embrioni sanatosi este conditionata si favorizata de varsta tanara.
Durata infertilitatii : un timp lung scurs din momentul in care cuplul a renuntat la a se mai proteja (peste 3-5 ani) este de multe ori – desi nu intotdeauna – un factor negativ; lipsa aparitiei sarcinii dupa o perioada indelungata de incercari poate sa arate  o afectare profunda a fertilitatii cuplului respectiv.
Cauza infertilitatii: motivul pentru care sarcina nu se instaleaza pe cale naturala este un alt factor care influenteaza succesul unei sarcini obtinute prin FIV.
De exemplu, o infertilitate masculina extrem de severa reduce sansele cuplului de a obtine sarcina chiar si prin FIV , similar felului in care si varsta materna avansata reduce rata de succes: embrionii obtinuti provin din spermatozoizi respectiv ovocite de calitate slaba.
Istoricul personal de sarcini si nasteri spontane sau in urma FIV: o nastere anterioara obtinuta prin FIV creste sansele unei noi sarcini in urma procedurii chiar mai mult decat o sarcina anterioara obtinuta pe cale naturala.
Alti factori : indicele de masa corporala (BMI), statusul fumator / nefumator, un numar mare de esecuri FIV in antecedente (peste 3 cicluri), daca obtinerea embrionilor s-a facut prin ICSI sau FIV Standard, folosirea ovocitelor proprii sau nu, etc.

Desigur ca echipa clinician-embriolog si clinica in care se desfasoara procedura FIV pot fi factori care influenteaza rata de succes; este important sa existe individualizarea tratamentelor, un laborator de embriologie cu o rata mare de obtinere a blastocistilor si supravietuire buna a embrionilor congelati, cat si oferirea unei estimari realiste a sanselor personale de a obtine sarcina in urma unui ciclu de tratament.